Marochinarie de la Mango, cosmeticale de la Victoria’s Secrets, parfumuri de la Zara………
…. ceasuri de la Guess si lista poate continua pentru ca vorbim de extinderea brandului. O extindere a numelui asupra unor produse in care marcile nu investesc efortul necesar pentru a scoate lucruri de calitate. Zara face haine, dar incaltamintea (in afara de cateva exceptii pe sezon) este execrabil executata. De Mango nici nu mai vorbesc, la capitolul marochinarie sunt jaaalnici!, mai bine ma duc in piata la Obor.
Nu mi-as cumpara cosmetice de la o firma recunocuta pentru sutiene si chiloti, nici daca ma tii nemiscata o zi intreaga (e cel mai mare chin pentru o nazbatie ca mine). Am atatea amice fascinate de numele Victoria’s Secrets, incat isi comanda haine, incaltaminte, care s-au dovedit la fel de bune ca cele din Dragonul Rosu (ca doar au aceeasi sursa de provenienta). Dar si-au luat de la Victoria, nu?
Casele de moda gen Armani, Versace, D&G sunt adevarate masini de facut bani, nu pentru ca vand rochii la sume exorbitante ce ajung la zeci de mii de euro, motivul este cu totul altul. Marea masa cumpara de la ei parfumuri, linii sport, accesorii mai accesibile, totul facut cu bani putini, prin care omul de rand prinde cu mana putin lux orbitor de covor rosu. Cavalli face niste rochii de seara superbe, dar tot ceea ce inseamna restul produselor ce poarta sigla aurita sunt o expresie a kitsch-ului. Cand aud expresia “normal ca e frumoasa, ca doar e firma X” sau “cum sa nu fie tare, ca doar e firma Y”, ma intreb daca cineva se uita cu adevarat si cati dintre noi mai au putere de discernamant?
Nu mai vreau atata marketing, sa judecam singuri si sa alegem gandindu-ne la o suma de factori, nu doar la marca.
Suntem sclavii cumparaturilor bazate pe reflexe induse, am ajuns doar public tinta.
Prada Infusion d’Iris
Imi plac multe lucruri bio, dar nu parfumurile. Sunt curioasa sa incerc creatiile Oliviei Giacobetti in materie de parfumuri organice, ea fiind geniul din spatele incredibilului Eau de Merveilles. Dar pana atunci ma multumesc cu parfumurile astea pline de chimicale.
Am descoperit azi la Sephora cu mare incantare ca au adus Infusion d’Iris, un parfum al casei Prada creat in 2007 de catre Daniela Andrier. Asa ca l-am incercat si a fost dragoste la prima adulmecare. De cand i-am simtit mirosul aerat plutind usor pe langa mine mi-am zis ca asta este parfumul pe care trebuie sa mi-l iau la vara. Are o delicatete pe care am simtit-o la un alt preferat al meu, Un Jardin sur le Nil de la casa Hermes. Notele de varf, plinede stralucire si voiosie, au aroma de portocala si de frunzis de-abia inmugurit. Am zambit cand l-am simtit si parca vedeam un soare de primavara zambind sprinten catre mine. 
Irisiul a aparut cam dupa jmatate de ora si s-a stins dupa vreo doua. Parfumul este o combinatie de verde lemnos si tamaie, din care rasare irisul din cand in cand. Dupa mai multe ore ramane ca o mangaiere pe langa piele, este foarte usor, dar nu usor in sensul parfumurilor asa zis fresh.
Creatoarea lui spunea ca “parfumul nu urmeaza niciunul dintre trendurile existente in parfumerie, nu urmeaza niciunul dintre stereotipurile despre cum ar trebuie sa miroasa o femeie, ci se exprima prin contrastul dintre o prospetime extraordinara combinata cu o aparenta delicatete si un voal delicat, senzual si puternic care infasoara trupul si hainele femeii care-l poarta”. Cu toate astea parfumul mi se pare unisex.
Si iubesc cutia, mi se pare expresia perfecta a acestui parfum: simpla, fara complicatii inutile, cu detalii fine pe care le descoperi doar cand te apropii.
Note : mandarina, floare de portocal, galbanum, iris, cedru, vetiver, benzoin, tamaie.