Primii sapte ani din viata mi i-am petrecut la tara, mai exact intr-un sat aruncat printre dealurile domoale din imprejurimile unui orasel cochet de provincie, prima capitala a Tarii Romanesti, Curtea de Arges. Pe sat il cheama Cerbureni si ca toate satele de munte are casele rasfirate, vecinii nu se vad unii cu altii decat daca trec pe ulita, dar se aud foarte bine chiar de la doua case distanta. In gospodarie se gasesc de toate, ca asa a dat Dumnezeu la tara si ar fi pacat si rusinos sa fie altfel: vaci, gaini, rate si gaste mai rar, curcani cam fiorosi pentru gusturile mele, matze, un caine sau chiar doi, gradina cu flori, vita de vie, pomi. Eu aveam si leagan, in fata casei niste brazi inalti ii opreau pe trecatorii plictisiti sa-si bage nasul in treburile lu’ tata Misu (bunicu’), care de altfel nu prea inghitea obiceiurile astea de bagat in seama cu toata lumea.
Cu ce ma hraneam? Pai in primul rand cu mult lapte, cu codrii de lapte prins pe care tata Misu mi-i facea avion pana ajungeau la mine in stomac. Si cu ou copt pe plita amestecat cu unt si mamaliga. Unt facut in putinei de mama Gica din lapte prins care avea deasupra un strat gros de smantana. Eu am o vorba despre felul in care Gica mea gagica (bunica) creste si azi animalele: la ea nici porcul nu este toxic, ci dietetic. Animalele alea nu au vazut antibiotice, furaje, ingrasaminte sau cine stie ce alte prostii li se dau animalelor in ziua de azi, niciodata. Toate sunt hranite bio cu ceea ce creste in mod natural in batatura (curte).
Si faguri de miere de care nu ma mai saturam. Il urmaream pe bunicu in camara si ma strecuram pe langa el si-l prindeam cu privirea rugatoare de pisoi bland, ii mai ceream un fagure de miere (aveam cativa stupi in curte) si nu scapa de mine pana nu-l primeam. Duminica imi facea clatite umplute cu gem.
Fasole batuta cu multa ceapa prajita deasupra, gris cu lapte, orez cu lapte, ciorba (niciodata, ar fi vrut mama sa bag eu o ciorbita la stomac din cand in cand), unt pe paine cu gem, carne la oala, prajituri de la oras (mama statea in oras si mi le aducea, asa ca erau de la oras). Fructe mancam doar culese din gradina noastra, nici nu se gaseau altele atunci. Aveam in curte ciresi (saream din leagan pe acoperisul bucatariei de vara si de acolo direct in cires), visini, meri, peri, pruni. Intr-o gradina vecina aveam un mur si sub padure palcuri de zmeuris salbatic, ciresi amari, fragi.
Mancare de prune, placinta cu branza sau cu mere, lapte cu mamaliga, branza de vaci, “soldatei” (= pe un patratel de paine se aranja artisitc o bucatica de copanel de pui plus o bucatica de rosie/ardei, bucatelele se asezau strategic in randuri), felii de cascaval afumat inmuiate intr-o roata de mamaliga fierbinte, loboda/dovlecei/stevie/castravani cu lapte (un deliciu pe care nu-l gasesti nici la New York), macris, rosii mari si carnoase, parfumate (mi-a ramas obiceiul sa miros rosiile inainte de a le cumpara, dar mirosul de azi e usor chimic, asta atunci cand nu lipseste), mere coapte, pere pepenesti.
Si cate si mai cate, cred ca o sa mai scriu pe masura ce-mi mai amintesc, ca mi-e drag.