Stiu ca tocmai ce am intrat oficial in vara – e adevarat mai furtunoasa – dar Dyptique Do Son este aroma primaverii exuberante inchisa intr-o sticla minimalista. Este parfumul florilor albe, al veseliei delicate, al unui suras luminos.
M-am indragostit de el din primul moment si ma reindragostesc de fiecare data cand il port. Cred ca nici macar intr-o zi fierbinte in care tocurile s-ar infige in asfalt Do Son nu o sa ma copleseasca asa cum fac toate parfumurile, chiar si tuberoza mea adorata, Fracas de la Robert Piguet.
Yves Coueslant, unul dintre fondatorii casei Dyptique a crescut in Haiphong, o vasta provincie in nordul Indochinei. Mama sa era fascinata de tuberoze si parfumul lor i-a marcat copilaria.
Note: tuberoze, frunze de portocal, trandafiri, benzoina, iris, mosc alb.
Daca parfumurile forale va sperie ar trebui sa incercati Do Son. Este un amestec de flori albe si verde, un aer proaspat si racoros inmiresmat de adieri fine de tuberoze si iris. Mi s-a intamplat rar in ultima vreme sa primesc numai laude pentru parfumurile mele dar cu el asa s-a intamplat.
Eu mi l-am cumparat dintr-o parfumerie din Roma, dar se gaseste si online: Alla Violeta, luckyscent, Colette.
Posted in Povestiri, nimicuri, incercari, intamplari...
Tagged benzoina, Diptyque, Do Son, Do Son Diptyque, flori albe, iris, parfum, parfumuri, parfumuri de vara, parfumuri florale, tuberoze
Imi plac multe lucruri bio, dar nu parfumurile. Sunt curioasa sa incerc creatiile Oliviei Giacobetti in materie de parfumuri organice, ea fiind geniul din spatele incredibilului Eau de Merveilles. Dar pana atunci ma multumesc cu parfumurile astea pline de chimicale.
Am descoperit azi la Sephora cu mare incantare ca au adus Infusion d’Iris, un parfum al casei Prada creat in 2007 de catre Daniela Andrier. Asa ca l-am incercat si a fost dragoste la prima adulmecare. De cand i-am simtit mirosul aerat plutind usor pe langa mine mi-am zis ca asta este parfumul pe care trebuie sa mi-l iau la vara. Are o delicatete pe care am simtit-o la un alt preferat al meu, Un Jardin sur le Nil de la casa Hermes. Notele de varf, plinede stralucire si voiosie, au aroma de portocala si de frunzis de-abia inmugurit. Am zambit cand l-am simtit si parca vedeam un soare de primavara zambind sprinten catre mine. 
Irisiul a aparut cam dupa jmatate de ora si s-a stins dupa vreo doua. Parfumul este o combinatie de verde lemnos si tamaie, din care rasare irisul din cand in cand. Dupa mai multe ore ramane ca o mangaiere pe langa piele, este foarte usor, dar nu usor in sensul parfumurilor asa zis fresh.
Creatoarea lui spunea ca “parfumul nu urmeaza niciunul dintre trendurile existente in parfumerie, nu urmeaza niciunul dintre stereotipurile despre cum ar trebuie sa miroasa o femeie, ci se exprima prin contrastul dintre o prospetime extraordinara combinata cu o aparenta delicatete si un voal delicat, senzual si puternic care infasoara trupul si hainele femeii care-l poarta”. Cu toate astea parfumul mi se pare unisex.
Si iubesc cutia, mi se pare expresia perfecta a acestui parfum: simpla, fara complicatii inutile, cu detalii fine pe care le descoperi doar cand te apropii.
Note : mandarina, floare de portocal, galbanum, iris, cedru, vetiver, benzoin, tamaie.
