In urma cu cinci ani nu stiam de existenta altor parfumuri in afara celor semnate Chanel, Dior, Donna Karan si alte nume sonore din industria modei. Nici nu aveam de unde. Si atunci am descoperit primul blog dedicat in totalitate parfumurilor care a ramas pana astazi sursa principala de informatie in ceea ce priveste parfumurile. Asa am ajuns sa aflu de existenta parfumeriei de nisa condusa mai putin de legile marketingului si mai mult de cele ale creatiei, parfumeria in care “nasul” are rol principal si nu grupul asupra caruia sa face testarea. De fapt nu cred ca exista acest grup.

Inca mai am preferate -Addict si Poison de la Dior, Un Jardin sur Le Nil si Eau de Merveilles de la Hermes, Eau de Parfum Gucci – printre parfumurile marilor case, nici nu se poate altfel imi spune si Diana, creatoarea Esentelor Ameliei – prima colectie de parfumuri naturale, fara chimicale daunatoare pentru santatea noastra. O admir pe Diana pentru ca a avut curajul sa isi urmareasca visul, sa-si transforme pasiunea pentru aromaterapie in realitatea cotidiana si sper sa nu se opreasca aici.

Parfumurile Dianei nu seamana cu Light Blue de la D&G ci cu vechile Gurelain-uri create in timpuri in care parfumeria folosea ingrediente naturale si nu produse sintetic in laboratoare. Poate daca as fi mirosit prima data un parfum de-a Dianei acum cinci ani as fi avut un soc si l-as fi refuzat insa trecand prin parfumeria de nisa si renuntand la cosmeticele pline de chimicale in favoarea celor bio am inceput sa resping mirosurile chimice, asa ca intalnirea cu Les Essences de Amelie a avut loc in momentul potrivit.

Colectia se adreseaza celor care isi doresc ceva original, diferit si Diana nu isi doreste sa concureze cu marile case. “Parfumurile Esentele Ameliei vor fi produse mereu in loturi mici, vor fi mereu realizate handmade avand aceea nota distincta, personala si vor fi adresate mereu acelor oameni care apreciaza cu adevarat asta.” -Diana Bolojan

Din colectia ei am fost cucerita de parfumurile solide. Incepand cu ambalajul parfumurile solide sunt absolut adorabile, o mica bijuterie usor de purtat in geanta, aliatul meu in mijloacele de transport in comun pe timp de vara – de cate ori simteam un miros neplacut scoteam cutiuta magica si ea indeparta neplacerile.

Din cate am aflat tot de la Diana ca sa iti faci acasa un parfume solid dupa gusturile tale  ai nevoie de:

Este o marca prestigioasa de ape de colonie facute dupa formule clasice, traditionale, cu ingrediente naturale, care se inspira din arta aromoterapiei.

Povestea a inceput in anul 1692 cand Gian Paolo Feminis un farmacist italian a descoperit o formula prin distilarea unor plante medicinale cu proprietati si efecte benefice pe care a numit-o Aqua Mirabillis (Apa Minunata). Aceasta apa continea alcool de struguri, ulei de neroli, bergamonta, levantica si rozmarin si s-a bucurat de un succes enorm.

In 1727 apa a fost brevetata de catre Facultatea de Medicina din Cologne. In 1806 nepotul sau lui Gian Paolo, Jean Marie Farina a creat pe baza acestei formule patentate Eau de Cologne, denumind-o astfel dupa orasul sau natal Cologne si a devenit in scurt timp furnizorul oficial al Imparatului Napoleon.

In 1862 ia nastere parfumeria Roger&Gallet. Toate produsele au la baza stiinta aromaterapiei fiind create pentru relaxare, energizare sau pur si simplu pentru a crea o stare de bine. Produsele sunt grupate pe game create in jurul unui ingredient natural principal (lamaie, trandafir, ghimbir, ceai verde, lemn de portocal) si fiecare gama contine apa de colonie, sapun, lotiune de corp, crema de corp, gel/crema pentru dus si baie, sapun lichid, set de sapunuri.

In 2008 a fost achizitionata de L’Oreal, asa cum s-a intamplat si cu The Body Shop.

Am incercat cateva ape de colonie si vreo 2 sunt chiar interesante, Ginger cu note de floare de ghimbir, neroli, bergamota si cu o baza de musc amestecata cu benzoina si Green Tea. Mirosul dureaza cam 2-3 ore.

Nu mi-as cumpara cosmetice de la o firma recunocuta pentru sutiene si chiloti, nici daca ma tii nemiscata o zi intreaga (e cel mai mare chin pentru o nazbatie ca mine). Am atatea amice fascinate de numele Victoria’s Secrets, incat isi comanda haine, incaltaminte, care s-au dovedit la fel de bune ca cele din Dragonul Rosu (ca doar au aceeasi sursa de provenienta). Dar si-au luat de la Victoria, nu?

Casele de moda gen Armani, Versace, D&G sunt adevarate masini de facut bani, nu pentru ca vand rochii la sume exorbitante ce ajung la zeci de mii de euro, motivul este cu totul altul. Marea masa cumpara de la ei parfumuri, linii sport, accesorii mai accesibile, totul facut cu bani putini, prin care omul de rand prinde cu mana putin lux orbitor de covor rosu. Cavalli face niste rochii de seara superbe, dar tot ceea ce inseamna restul produselor ce poarta sigla aurita sunt o expresie a kitsch-ului. Cand aud expresia “normal ca e frumoasa, ca doar e firma X” sau “cum sa nu fie tare, ca doar e firma Y”, ma intreb daca cineva se uita cu adevarat si cati dintre noi mai au putere de discernamant?

Nu mai vreau atata marketing, sa judecam singuri si sa alegem gandindu-ne la o suma de factori, nu doar la marca.

Suntem sclavii cumparaturilor bazate pe reflexe induse, am ajuns doar public tinta.

Insa exista parfumuri: Fracas de la Robert Piguet (o adevarata capodopera a parfumeriei, un parfum fata de care exista doar doua atitudini posibile: ura sau pasiune, niciodata indiferenta),  Beyond Love By Kilian, Tubereuse Indiana de la Creed. Si ar mai fi multe insa nu se gasesc la noi. Cine stie, cu putin noroc, in viitor o sa gasim Carnal Flower de la Frederic Malle, Tubereuse de la Caron sau Tubereuse Criminelle de la Serge Lutens.