In urma cu cinci ani nu stiam de existenta altor parfumuri in afara celor semnate Chanel, Dior, Donna Karan si alte nume sonore din industria modei. Nici nu aveam de unde. Si atunci am descoperit primul blog dedicat in totalitate parfumurilor care a ramas pana astazi sursa principala de informatie in ceea ce priveste parfumurile. Asa am ajuns sa aflu de existenta parfumeriei de nisa condusa mai putin de legile marketingului si mai mult de cele ale creatiei, parfumeria in care “nasul” are rol principal si nu grupul asupra caruia sa face testarea. De fapt nu cred ca exista acest grup.
Inca mai am preferate -Addict si Poison de la Dior, Un Jardin sur Le Nil si Eau de Merveilles de la Hermes, Eau de Parfum Gucci – printre parfumurile marilor case, nici nu se poate altfel imi spune si Diana, creatoarea Esentelor Ameliei – prima colectie de parfumuri naturale, fara chimicale daunatoare pentru santatea noastra. O admir pe Diana pentru ca a avut curajul sa isi urmareasca visul, sa-si transforme pasiunea pentru aromaterapie in realitatea cotidiana si sper sa nu se opreasca aici.
Nu mi-as cumpara cosmetice de la o firma recunocuta pentru sutiene si chiloti, nici daca ma tii nemiscata o zi intreaga (e cel mai mare chin pentru o nazbatie ca mine). Am atatea amice fascinate de numele Victoria’s Secrets, incat isi comanda haine, incaltaminte, care s-au dovedit la fel de bune ca cele din Dragonul Rosu (ca doar au aceeasi sursa de provenienta). Dar si-au luat de la Victoria, nu?
