Tag Archives: alimentatie bio

Pukka Food, te duci de drag

Imi plac mult povestile. Povestile oamenilor, ale magazinelor, ovestile hainelor si al pieselor de teatru, cele de adormit copii sau de dragoste. Nu contrafacute, ci reale. Nu am nevoie sa mi le spuna un PR sau o campanie de marketing, de obicei le simt si le descopar singura.

Asa mi s-a parut Pukka Food, mai mult decat un magazin bio, o poveste frumoasa. Fetele de la Pukka iau Balm Balm de la noi si ma duc uneori de drag sa le duc marfa. Imi face bine sa stau acolo, in lumina aia calda, printre toate bunatatile alea asezate in cosuri de rachita, in dulapuri.

HPIM1394

Culoarea mobilierului din magazin (fosta bacanie renovata, mobilierul a ramas din perioada respectiva si a fost restaurat) imi aduce aminte de lambriul simplu, lacuit din magazinul din centru (unicul de altfel), de la tara. Ou de rata, asa ii zic eu, nu stiu daca e oficiala denumirea, dar se potriveste de minune. Ce-mi place la Pukka Food este ca au multe produse proaspete: fructe, legume, branzeturi, oua, fapt ce-i diferentiaza de multe magazine bio pe care le stiu. Au si produse romanesti, lapte si branza LaDorna, oua, suc de mere/pere ecologic de Malncrav, carnati uscati (in care ingredientul principal este chiar carnea). Aduc si carne la comanda.

HPIM1398

Am si produse pe care le gasesti rar: agar agar (un fel de gelatina naturala), quinoa, bere neifiltrata germana ( o minunatie, mi se pare ca are un gust usor fructat), iar la intrate stau tot timpul asezate tartine delicioase ca sa le gusti tu care le treci pragul.

HPIM1396

Atmosfera este calda si prietenoasa, personalul amabil, pungutele din hartie sau bumbac, gasesti si carti care sa te ajute in demersul de schimbare a stilului de viata intr-unul sanatos si prietenos cu planeta noastra draga. Bonus: au suc de mere sau de pere ecologic de Malancrav (un alt loc cu poveste pe care de-abia astept sa-l vad).

HPIM1393

In rest au de toate de la produse e ingrijire personala sau pentru casa, pana la condimente, paste, seminte, faina, orez, cereale, batoane, ciocolata, produse de la Naturalia, ………..

HPIM1397

O sa fac in curand o lista cu magazinele bio din Bucuresti, pentru ca sunt mult mai multe decat credeam eu si le-am descoperit din intamplare.

“Dieta” copilariei mele

Primii sapte ani din viata mi i-am petrecut la tara, mai exact intr-un sat aruncat printre dealurile domoale din imprejurimile unui orasel cochet de provincie, prima capitala a Tarii Romanesti, Curtea de Arges. Pe sat il cheama Cerbureni si ca toate satele de munte are casele rasfirate, vecinii nu se vad unii cu altii decat daca trec pe ulita, dar se aud foarte bine chiar de la doua case distanta. In gospodarie se gasesc de toate, ca asa a dat Dumnezeu la tara si ar fi pacat si rusinos sa fie altfel: vaci, gaini, rate si gaste mai rar, curcani cam fiorosi pentru gusturile mele, matze, un caine sau chiar doi, gradina cu flori, vita de vie, pomi. Eu aveam si leagan, in fata casei niste brazi inalti ii opreau pe trecatorii plictisiti sa-si bage nasul in treburile lu’ tata Misu (bunicu’), care de altfel nu prea inghitea obiceiurile astea de bagat in seama cu toata lumea.

Cu ce ma hraneam? Pai in primul rand cu mult lapte, cu codrii de lapte prins pe care tata Misu mi-i facea avion pana ajungeau la mine in stomac. Si cu ou copt pe plita amestecat cu unt si mamaliga. Unt facut in putinei de mama Gica din lapte prins care avea deasupra un strat gros de smantana. Eu am o vorba despre felul in care Gica mea gagica (bunica) creste si azi animalele: la ea nici porcul nu este toxic, ci dietetic. Animalele alea nu au vazut antibiotice, furaje, ingrasaminte sau cine stie ce alte prostii li se dau animalelor in ziua de azi, niciodata. Toate sunt hranite bio cu ceea ce creste in mod natural in batatura (curte).

Si faguri de miere de care nu ma mai saturam. Il urmaream pe bunicu in camara si ma strecuram pe langa el si-l prindeam cu privirea rugatoare de pisoi bland, ii mai ceream un fagure de miere (aveam cativa stupi in curte) si nu scapa de mine pana nu-l primeam. Duminica imi facea clatite umplute cu gem.

Fasole batuta cu multa ceapa prajita deasupra, gris cu lapte, orez cu lapte, ciorba (niciodata, ar fi vrut mama sa bag eu o ciorbita la stomac din cand in cand), unt pe paine cu gem, carne la oala, prajituri de la oras (mama statea in oras si mi le aducea, asa ca erau de la oras). Fructe mancam doar culese din gradina noastra, nici nu se gaseau altele atunci. Aveam in curte ciresi (saream din leagan pe acoperisul bucatariei de vara si de acolo direct in cires), visini, meri, peri, pruni. Intr-o gradina vecina aveam un mur si sub padure palcuri de zmeuris salbatic, ciresi amari, fragi.

Mancare de prune, placinta cu branza sau cu mere, lapte cu mamaliga, branza de vaci, “soldatei” (= pe un  patratel de paine se aranja artisitc o bucatica de copanel de pui plus o bucatica de rosie/ardei, bucatelele se asezau strategic in randuri), felii de cascaval afumat inmuiate intr-o roata de mamaliga fierbinte, loboda/dovlecei/stevie/castravani cu lapte (un deliciu pe care nu-l gasesti nici la New York), macris, rosii mari si carnoase, parfumate (mi-a ramas obiceiul sa miros rosiile inainte de a le cumpara, dar mirosul de azi e usor chimic, asta atunci cand nu lipseste), mere coapte, pere pepenesti.

Si cate si mai cate, cred ca o sa mai scriu pe masura ce-mi mai amintesc, ca mi-e drag.