Top
Povestiri, nimicuri, incercari, intamplari... Archives - beautyfood
fade
41
archive,category,category-personal,category-41,eltd-core-1.0,flow child-child-ver-1.0.0,flow-ver-1.3.1,,eltd-smooth-page-transitions,ajax,eltd-blog-installed,page-template-blog-standard,eltd-header-type2,eltd-sticky-header-on-scroll-down-up,eltd-default-mobile-header,eltd-sticky-up-mobile-header,eltd-dropdown-default,wpb-js-composer js-comp-ver-4.11,vc_responsive

In casuta cu povesti

Asa o casuta am avut si eu cand eram mica. Bine, nu doar eu, eram o tarla de copii pe ultia, eu fiind cea mai mica, si am descoperit in padure, in varful unei rape abrupte, cam la vreun kilometru distanta de ultimele case din sat,  o astfel de casuta, doar ca si mai darapanata. Acoperita si ferita de ochi curiosi de crengile copacilor, ploua in ea, soba scotea un fum infernal, miroaseam a fan ud si afumat cand ieseam din ea, dar atunci nimic nu...

Asa o casuta am avut si eu can...

Read More

De ce nu prea citesc eu bloguri de beauty (in general)

1. Pentru ca nu am incredere in cizmarul cu pantofii rupti, indiferent cat de intelepte sunt proverbele romanesti. Intelege fiecare ce vrea. 2. Deoarece majoritatea produselor carora li se face review au fost primite din partea producatorilor gratuit, ca doar asa ne place. Nu e nimic rau in a primi, si eu am oferit produse, dar este imposibil sa nu-ti cumperi aproape deloc. 3. Dat fiind ca cele mai scumpe produse carora li se face recenzie sunt de la Elmiplant - sa ne intelegem, nu consider ca trebuie...

1. Pentru ca nu am incredere i...

Read More

Ce faceam iarna cand eram mica?

In orimul rand traiam la bunici la tara. Si eram rasfatata casei si a bunicului caruia ii spuneam tata Misu. De fapt bunicii au fost primii mei parinti. Toate amintirile din prima parte a copilariei mele fericite si lipsitie de alte griji in afara de colectia de resturi de portelan adunata din ulita sau colectia de pufi - obisnuiam si o mai fac, sa ciupesc orice tesatura pufoasa si sa adun pufoseniile intr-o cutie, dupa ce ma jucam cu ele pana se faceau mici cocoloase -...

In orimul rand traiam la bunic...

Read More

Naxos, o insula fertila si traditionala

Am ajuns in Naxos pe la ora 13, dupa ce oprisem o data in Paros. Calatoria cu feribotul a fost unul dintre lucrurile cele mai interesante ale vacantei. Incepand cu momentul imbarcarii in care erau inghitite rand pe rand camioane, tiruri, masini, salvari – da, chiar si o salvare, scutere, motoare si sute de oameni si terminand cu momentul intrarii in portul destinatie cu un zgomot infernal care anunta sosirea titanului, totul a fost fascinant pentru mine. Mi-am petrecut intreaga calatorie numai afara admirand intinderea nesfarsita de apa, de un albastru cobalt magnetic, motiv pentru care la coborare eram acoperita de un strat fin, dar des de cristale albe de sare.

Naxos este cea mai mare dintre insulele Ciclade, aici a crescut Zeus si s-a nascut Dionisios, zeul vinului. Din iubire pentru locul sau de  nastere acesta a inzestrat insula cu niste soluri fertile pline de plantatii de vie. Cel mai important monument al insulei este Portara – poarta templului inchinat zeului Apollo care a ramas neconstruit.

Naxos are de toate: plaje superbe, ape albastre ca in pozele prelucrate, sate autentice grecesti, mancare traditionala, surfing, scuba, trasee, salbaticie, oameni extraordinar de ospitalieri – si nu o spun ca pe un cliseu, oamenii astia chiar vor sa te faca sa te simti bine.

Nu cred in…..

... in stilistul care are parul nearanjat, care a uitat sa se vopseasca, care nu are parul curat sau nu este tuns perfect. ... in stomatologul cu dintii altfel decat in perfecta stare. ... in manichiurista cu forma gresita la unghii. Inteleg ca nu are cum sa si le dea cu oja. deoarece lucreaza cu acetona dar pielitele curatate si forma corecta sunt imperios necesare. ... in psihologul depresiv si nemultumit incontinuu de viata proprie. E imposibil sa fii fericit 24 din 24h, e imposibil sa fii fericit chiar si...

... in stilistul care are paru...

Read More

“Confesiuni despre viata si arta” cu Radu Beligan

Am plecat din sala plangand de emotie. Confesiunile domnului Radu Beligan m-au facut sa ma simt mica, sa imi doresc pentru a nu stiu cata-oara sa traiesc in alte vremuri in care oamenii mergeau la teatru ca la un eveniment. Poate ca aveau mai putine griji, poate traiau mai bine, nu stiu, dar imi pare rau ca s-a pierdut tinuta de teatru.

Nu o sa va povestesc nimic dar va rog pe cele si pe cei care cititi acest text sa mergeti sa vedeti aceasta poveste a unei vieti dedicate artei, presarata cu umor si multa emotie.

As vrea sa cititi niste fragmente aici dar sunt lipsite de vocea dansului. O voce calda, grava, memorabila. O voce care iti patrunde in suflet, in creier, in trup, te inunda. Am plecat din sala cu dorinta de a nu mai scoate niciun cuvant cateva zile pentru ca nimic sa nu perturbe emotia acelor ore.

Aproape un pacat

Vine Pastele. Sunt sigura ca toate sau aproape toate vom lua masa in familie si ne vom vizita mai multe rude ca de obicei, cu care nu avem neaparat alta relatie in afara de cea de sange. Mesele de sarbatoare sunt un motiv de tristete pentru mine. Esti imbiat sa mananci cat mai mult, cat mai greu pentru ficat, sa mai si bei un pic. In fata ochilor defileaza salate bouef cu maioneza, salata de vinete cu maioneza,0ua umplute cu maioneza, ciorbe cu un strat gros de grasime...

Vine Pastele. Sunt sigura c...

Read More

E gratis? Vreau si eu.

Rezumatul mentalitatii noastre. Nu conteaza daca imi tebuie, daca imi place, daca mi se potriveste, nici macar nu ma intereseaza sa stiu ce este,daca e pe degeaba vreau si eu! Asa s-or comporta oamenii de pretutindeni sau, doar in partile astea iesite de sub comunism sau, sa restrangem aria doar la tarisoara noastra? Nu imi dau seama si nici nu ma pronunt fara sa am habar. Doar ca in anumite zile mi se face greata. Si dupa ce pica para malaiata-n-gura unii se mai intreaba daca "muieti-s posmagii?"...

Rezumatul mentalitatii noastre...

Read More

A trecut ceva vreme..

...de cand nu am mai  scris nimic si imi pare rau. La multi ani! A fost o perioada foarte aglomerata pentru mine si am clacat la un moment dat, nu am reusit sa mai tin pasul cu toate. Din pacate acest lucru s-a tradus prin renuntarea la blog. Am reusit sa ma odihnesc in ultimele 2 saptamani si in urmatoarele zile voi scrie despre ce am mai descoperit/incercat. Mi-am vopsit parul in 2 nuante asa cum va aratam acum ceva vreme ca mi-as dori, am facut o cura...

...de cand nu am mai  scris n...

Read More
Follow us on Instagram