Chiar si eu sunt prea lenesa uneori sa ma demachiez seara desi mai degraba as manca branza de burduf inainte sa recunosc – am mancat acest acest aliment ce starneste dorinta si saliva doar de doua ori in viata mea constransa de o foame vecina cu lesinul.
PASUL 1. Ma spal pe fata cand fac dus, noroc ca am gel bio. Nu insist tare mult, nu uitati am ajuns in aceasta situatie nedemna de o impatimita a ingrijirii ca mine din cauza “posmagilor inmuiati”, suficient insa ca sa inmoi rimelul si el sa cucereasca linistit o jumatate din teritoriul facial.
PASUL 2. Pe o bucata de vata suficient de mare – dischetele de bumbac nu sunt bune, trebuie repetata operatiunea udat/stors/uns- udata cu apa calda, pun un strop de ulei de argan si curat ultimele urme de machiaj.
Si uite asa m-am demachiat, mi-am hidratat tenul si am folosit si un ser 100% organic pentru regenerare celulara (sic!).
Noapte buna. Relax.
Am fost un fan inrait al cuticulelor taiate din carne, sangele tasnind firicele imi provoca doar satisfactia ca am curatat tot, era doar o dovada ca acolo nu a ramas nimic, nu am tresarit niciodata la vederea lui. Numai ca ajunsesem sa-mi curat pielitele odata la patru zile, devenise un soi de obsesie, ceva ce trebuia sa fac neaparat. In perioada respectiva o prietena de-a mea si-a facut un salon de infrumusetare in Dorobanti. Era mai frumos decat in orice casa in care am stat, un decor de spa, as fi vrut sa dorm in camera de masaj.
pot renunta definitiv la forfecuta, numai ca e mult mai usor. Si cand le tai, nu le mai inmoi in apa, apelez tot la ulei si la impinsul cu betisorul.
