Lapte demachiant cu ulei de avocado pentru ten sensibil si uscat
Uleiul de avocado si cel de migdale au o consistenta asemanatoare cu sebumul pielii, aceasta fiind motivul pentru care sunt foarte repede absorbite de piele si bine tolerate.
Ingrediente:
- 100 ml apa de trandafir,
- 1 lingura miere
- 20 g lapte praf
- 20 ml ulei de migdale dulci
- 20 ml ulei de avocado
Se incalzeste putin apa de trandafir, se dizolva in ea mierea si laptele praf si se adauga uleiul de migdale si cel de avocado. Se toarna totul intr-o sticla inchisa la culoare si se agita bine. Se pastreaza la frigider. Se maseaza dimineata si seara fata, gatul si decolteul cu acest lapte, dupa care se curata cu un disc demachiant. Inainte de fiecare folosire agitati bine.
Sursa: Cod Rosu
Uleiul de avocado
Arborele de avocado isi are originile in regiunile calduroase ale Americii Centrale. Exista documente care mentioneaza folosirea pulpei pentru protectia pielii contra vantului de catre populatia azteca. Il foloseau de asemena pentru stimularea cresterii parului si pentru a preveni imbatranirea tenului.
Uleiul de avocado, bogat in acid oleic (omega9), carotenoide (clasa de pigmenti vegetali dintre care cei mai cunoscuti sunt beta-carotenul si licopenul) – zeaxantina, alfa-caroten si beta-caroten, tocoferoli (vitamina E), acizi grasi mononesaturati, luteina, potasiu, magneziu, vitaminele A, B-urile, K, este extras din pulpa fructului si nu din sambure, care de altfel nu contine decat 2% grasimi.
Mai contine: acid linoleic (omega 6) si palmitic, minerale si vitaminele C si F. Dintre toate uleiurile cel de avocado este cel mai repede absorbit de piele.
Cum il folosim:
- amestecat cu ulei de masline pentru a pregati pielea pentru soare
- cu unt de shea (topit la bain marie), uleiuri de rosa mosqueta si din germeni din grau pentru a preveni si trata vergeturile
- tot pentru vergeturi, amestecat cu ulei esential de lavanda (cam 10 picaturi la 50 ml ulei de avocado)
- il aplicam direct pe zonele foarte uscate, pe rani usoare, eczeme sau plagi, zone afectate de acnee de doua ori pe zi
- il intindem pe toata lungimea firului de par insistand la varfuri, infasuram parul intr-un prosop fierbinte si stam asa 30 de minute. De preferat ar fi sa dormim asa, dar eu nu am reusit niciodata. E o masca foarte buna pentru par. Dintre toate mastile naturale incercate de mine pana acum, cele care contin avocado sau ulei de avocado m-au extaziat. Face bine mai ales parului foarte uscat, vopsit, deteriorat (sau in cazu meu parului aspru, gros si usor ondulat)
- stimuleaza productia de colagen, asa ca poate fi folosit cu incredere in tratamentele antirid
- in salate, avand o proportie benefica organismului intre acizi grasi saturati si nesaturati.
Masca pentru tenul matur
- o lingurita de ulei de avocado
- 3 linguri argila
- o picatura ulei esential de muscata trandafirie
- o picatura ulei esential palmarosa
Amestecati toateingredientele intr-unvas de portelan/sticla si intindeti pe tenul curat. Incepartati cu apa calduta dupa 15 minue.
Baie calmanta pentru pielea uscata sau cu eczeme
- 50 ml ulei de avocado
- 20 ml ulei vegetal de galbenele (macerat)
- 1 ml ulei esential de lemn de trandafir
- 1 ml ulei esential de muscata
Temperatura apei trebuie sa fie intre 34-36 C.
Un alt articol despre uleiul de avocado aici.
Produse noi
Avem multe noutati pentru voi:
- creme de fata de la Yalia Naturkosmetik (sunt certificate BDIH) pentru noapte si zi. Contin ingrediente provenite din culturi organice iar faptul ca sunt produse dupa standardele BDIH este o dovada a calitatii lor. Iar preturile sunt o incantare.
- sampoane si balsamuri (in sfarsit, avem balsamuri, din pacate nu le-am facut poze)
- produse destinate barbatilor de la Logona si de la Cattier: spuma de ras, deo spray pentru tot corpul, lotiune pentra fata si corp, aftershave balsam, lotiune dupa ras,
Sephora Smoothing Primer
Rasfoind blogurile de dimineata (uneori mi-ar placea sa “clickuiesc” ziarele, dar cum nu mai sunt corporatista, nu are cine sa ma aprovizioneze cu ziare in fiecare zi) mi-am adus aminte despre primerul de la Sephora pe care l-am cumparat acum vreo doua luni, dar am uitat cu desavarsire sa scriu despre el, atat de mult m-a impresionat.
Nu ma asteptam la minuni, nu pot sa spun ca mi-a cauzat mari dezamagiri, insa nu face nimic pentru mine. Am citit prima data despre el la Viorica si mi s-a parut ideal pentru pleoapele mele grase care chiar au nevoie de ceva ca sa nu se intinda fardurile (de creioane nici nu mai vorbesc, nu am nicio sansa sa stea pe pleoapa mai mult de o ora, asta acum ca e iarna).
Are textura unui gel siliconat, usoara, parca ti se evapora sub degete, se absoarbe imediat si se intinde foarte bine. O apasare usoare de pompita iti ajunge pentru toata fata. Sticluta nu este plina deoarece cred ca e una in care ar incapea 30 ml fara probleme, ori pe ea scrie 15 ml.
15 ml costa 55 lei si poate fi folosit pentru toata fata.
Ce face? Nimic. Nu am observat nicio diferenta. Fondul de ten la mine rezista oricum pentru ca ma dau cu apa termala deasupra si daca pierd noaptea folosesc pudra translucida. Fardul de obraz ramane la locul lui in masura in care eu nu stau cu fata-n palme. Problema erau pleoapele: creionul s-a intins si, dupa, a disparut la fel de repede, fardurile s-au strans intr-o dunga urata in pliu, ele au capatat aspectul lucios caracteristic.
Asa ca nu-l mai folosesc deloc.
“Dieta” copilariei mele
Primii sapte ani din viata mi i-am petrecut la tara, mai exact intr-un sat aruncat printre dealurile domoale din imprejurimile unui orasel cochet de provincie, prima capitala a Tarii Romanesti, Curtea de Arges. Pe sat il cheama Cerbureni si ca toate satele de munte are casele rasfirate, vecinii nu se vad unii cu altii decat daca trec pe ulita, dar se aud foarte bine chiar de la doua case distanta. In gospodarie se gasesc de toate, ca asa a dat Dumnezeu la tara si ar fi pacat si rusinos sa fie altfel: vaci, gaini, rate si gaste mai rar, curcani cam fiorosi pentru gusturile mele, matze, un caine sau chiar doi, gradina cu flori, vita de vie, pomi. Eu aveam si leagan, in fata casei niste brazi inalti ii opreau pe trecatorii plictisiti sa-si bage nasul in treburile lu’ tata Misu (bunicu’), care de altfel nu prea inghitea obiceiurile astea de bagat in seama cu toata lumea.
Cu ce ma hraneam? Pai in primul rand cu mult lapte, cu codrii de lapte prins pe care tata Misu mi-i facea avion pana ajungeau la mine in stomac. Si cu ou copt pe plita amestecat cu unt si mamaliga. Unt facut in putinei de mama Gica din lapte prins care avea deasupra un strat gros de smantana. Eu am o vorba despre felul in care Gica mea gagica (bunica) creste si azi animalele: la ea nici porcul nu este toxic, ci dietetic. Animalele alea nu au vazut antibiotice, furaje, ingrasaminte sau cine stie ce alte prostii li se dau animalelor in ziua de azi, niciodata. Toate sunt hranite bio cu ceea ce creste in mod natural in batatura (curte).
Si faguri de miere de care nu ma mai saturam. Il urmaream pe bunicu in camara si ma strecuram pe langa el si-l prindeam cu privirea rugatoare de pisoi bland, ii mai ceream un fagure de miere (aveam cativa stupi in curte) si nu scapa de mine pana nu-l primeam. Duminica imi facea clatite umplute cu gem.
Fasole batuta cu multa ceapa prajita deasupra, gris cu lapte, orez cu lapte, ciorba (niciodata, ar fi vrut mama sa bag eu o ciorbita la stomac din cand in cand), unt pe paine cu gem, carne la oala, prajituri de la oras (mama statea in oras si mi le aducea, asa ca erau de la oras). Fructe mancam doar culese din gradina noastra, nici nu se gaseau altele atunci. Aveam in curte ciresi (saream din leagan pe acoperisul bucatariei de vara si de acolo direct in cires), visini, meri, peri, pruni. Intr-o gradina vecina aveam un mur si sub padure palcuri de zmeuris salbatic, ciresi amari, fragi.
Mancare de prune, placinta cu branza sau cu mere, lapte cu mamaliga, branza de vaci, “soldatei” (= pe un patratel de paine se aranja artisitc o bucatica de copanel de pui plus o bucatica de rosie/ardei, bucatelele se asezau strategic in randuri), felii de cascaval afumat inmuiate intr-o roata de mamaliga fierbinte, loboda/dovlecei/stevie/castravani cu lapte (un deliciu pe care nu-l gasesti nici la New York), macris, rosii mari si carnoase, parfumate (mi-a ramas obiceiul sa miros rosiile inainte de a le cumpara, dar mirosul de azi e usor chimic, asta atunci cand nu lipseste), mere coapte, pere pepenesti.
Si cate si mai cate, cred ca o sa mai scriu pe masura ce-mi mai amintesc, ca mi-e drag.
Uleiul mineral
Uleiul mineral (mineral oil, liquid petroleum, liquid paraffinum) este un derivat sintetic al petrolului si ingredientul minune al secolului 20 datorita costurilor reduse pe care le implica, precum si proprietatilor asa-zis hidratante. Insa marile companii care folosesc acest ingredient la scara larga nu ne spun ca nu lasa porii sa respire, prin urmare aceasta nu poate elimina toxinele.
Nu are miros sau gust si poate fi folosit atat intern (tratament pentru constipatie) cat si extern, industrial, in medicina veterinara, drept carburant sau conservant.
Uleiul mineral nu este raul suprem in produsele cosmetice pentru adulti, insa din experienta stiu ca in timp si folosit in cantitati mai mari usuca pielea. Iar ideea de a folosi un produs derivat din procesul de obtinere a benzinei nu-mi convine. Daca in cazul produselor pentru noi mai inchideam ochii la derivatele din petrol, chiar nu inteleg de ce trebuie sa fie folosite in cosmeticele pentru bebelusi, in conditiile in care exista alternative. Ce este celebrul ulei Johnson’s: niste ulei mineral cu putin parfum sintetic.
Denumiri sub care se gaseste uleiul mineral in produsele cosmetice gasiti aici, iar un alt articol despre derivate din petrol la Gaby.